Poziţia Naţionaliştilor Autonomi referitoare la înstrăinarea rezervelor naturale ale subsolului românesc şi a terenurilor agricole

Pentru noi, problema de la Roşia Montană nu este ''doar'' o problemă privind metoda de extracţie cu cianură (imorală şi criminală). Este înainte de orice o problemă de proprietate. Dacă ar fi fost respectată proprietatea naţiunii asupra zăcământului de aur, problema metodei de extracţie nici nu ar fi existat.

Zăcămintele naturale (aur, argint, cupru, petrol, cărbune ş.a.) sunt o moştenire lăsată de strămoşi, păstrată de înaintaşi cu jertfă şi muncă, iar noi avem datoria de a le transmite mai departe urmaşilor noştri, viitorului naţiunii. Chiar dacă legea permite înstrăinarea acestor bunuri naţionale, risipirea lor prin vânzarea către entităţi private o considerăm un act de trădare şi trebuie sancţionată ca atare.

Pentru restabilirea proprietăţii poporului asupra zăcămintelor naturale, naţionalizarea acestora este inevitabilă. Fiecare astfel de bogăţie a subsolului românesc trebuie să reintre în proprietatea naţiunii pentru a fi putea utilizată ecologic şi echilibrat. Exploatarea acestora este un concept capitalist care se rezumă la jaf: „Pradă şi mergi mai departe!”

„Proprietarii” actuali vor fi despăgubiţi dacă intrarea în posesie, „privatizarea”, s-a desfăşurat în condiţiile legii. Acolo unde se vor găsi abateri de la lege, şi există suspiciuni întemeiate în toate cazurile, se vor trage la răspundere toţi cei implicaţi în jaful naţional.

Toate rezervele naturale ale subsolului vor fi lucrate de o companie naţională de stat şi veniturile vor fi redistribuite tuturor cetăţenilor români care muncesc în ţară. Ţara are capacitatea de a-şi valorifica singură resursele.

Aceeaşi poziţie o avem şi în ceea ce priveşte terenurile agricole. Un popor care nu mai este stăpân pe terenul agricol din propriul habitat, îşi periclitează grav existenţa prin periclitarea sursei de hrană. Adevărată afirmaţia că „străinii nu duc pământul nicăieri”, dar pot livra roadele pământului numai acolo unde doresc. Dacă doresc să nu alimenteze deloc piaţa autohtonă, atunci ei pot face acest lucru. Dacă noii proprietari străini doresc să livreze produsele agricole doar ţării lor de origine, sau pieţei care plăteşte cel mai mare preţ, atunci nu există nicio lege care să îi oprească. Considerăm că este necesară schimbarea Constituţiei şi interzicerea vânzării de terenuri agricole către străini, aşa cum există în multe alte ţări ale Europei. Iar terenurile care sunt deja în posesia străinilor să fie naţionalizate şi repartizate tuturor cetăţenilor români care pot şi vor să le lucreze. Recomandăm ca micii fermieri să se unească în cooperaţii agricole pentru a putea fi mai eficienţi.
(articol extras din revista Ofensiva NS # 4)